Planeta sunt eu!

•2009/11/29 • 1 comentariu

Atunci cand m-am nascut, eram de o frumusete rara cu o puritate sclipitoare ca un cristal incat fratii mei erau invidiosi pe mine ca numai eu detin  gena vietii si a constructiei umane. Asemenea unui bebelus ce creste, se dezvolta si se naste din pantecele unei mame, asa si eu am prins viata vazand lumina stelelor si totul datorita mamei mele :Calea Lactee . Nimic nu imi prevestea dezastrul moral si fizic pe care urma sa il suport o data cu trecerea anilor. Eu am fost de mic copil lasat in grija voastra, incat fiecare parte din mine v-a apartinut dintotdeauna. Am reusit sa iert indiferenta multor generatii de oameni, dar acum am un suflet imbatranit, umplut de raia tristetii si a incapacitatii de a va intelege. Durerile corpului meu incep sa devina insuportabile. Nu mai pot respira din cauza gazelor ce contin CO2 care ma sufoca zi de zi. Narile mele sunt asemenea unor stafide uscate fiind prizionerele tuturor substantelor chimice care le apasa. Voi de fiecare data cand simtiti un miros ce pisca la nas, va strambati usor si va indepartati rapid spre un aer curat, prielnic voua. Dar la mine nu va ganditi ?… Nu ati vrea sa stiti cum pisca un miros rezultat in urma combinarii milioanelor de substante toxice rezultate din activitatea voastra ca oameni.

Imi este greu si nu stiu cat voi mai putea rezista in aceste conditii.  Toata natura este dezlantuita si imi exprima zi de zi nervozitatea prin cutremure, inundatii, caldura insuportabila si multe alte calamitati care imi distrug sufletul datorita faptului ca acestea se intampla din pricina voastra. Nu mai am puterea sa simt  mereu indiferenta cu care ma tratati. Ochii mei plang in fiecare zi neincetat, doar ici pe colo un zambet smuls asupra oamenilor care constientizeaza tristetea mea si incearca sa ma ajute. Acestia sunt insa putini si adesea munca lor este insignifianta cu ceea ce distrugeti voi in fiecare secunda. Putine locuri de pe suprafata corpului meu au ramas pure si ofera inca o frumusete spectaculoasa naturii, dar…… mi-e teama ca si aici veti ajunge intr-o buna zi.

Este pentru prima data cand imi exprim durerea, tocmai de accea fac un apel si sper sa va puna un semn de intrebare……….  Dragii mei, existenta generatiilor viitoare depinde de voi. Calitatea resurselor, aerului, apelor, a tuturor ceea ce va inconjoara, depinde de voi.  Actionati urgent, acum si sigur inainte de a ajunge sa plangeti ca nu aveti ce respira, manca sau ce bea. Adunati-va fortele si actionati mai intai local,regional, national si mai apoi global, pentru ca numai asa rezultatele actiunilor voastre vor fi simtite pretutindeni. Totul porneste din locuinta voastra, tocmai de aceea va sugerez cate ceva: dati caloriferele mai incet, inlocuiti ferestrele simple cu unele duble, instalati un bun sistem de izolatie pentru casa, folositi aerul conditionat cu masura si becuri economice.

Sunt in coma de multi ani, doar 2-3 perfuzii incearca cu greu sa ma mai tina in viata. Schimbati-va mentalitatea voastra si a copiilor vostrii. Traiti in curatenie si armonie, lasati ignoranta si prostia,,,,,, si va rog sa nu uitati ca  existenta voastra depinde numai de voi !

Din pacate timpul mesajului meu se apropie de sfarsit. Sper ca ati inteles esenta vorbelor mele si ca acest lucru va va motiva sa dati naturii ceea ce merita . Ajutati-ma sa imi gasesc fericirea, demult pierduta, ajutati-ma sa imi vindec ranile, ajutati-ma……………….. Tac, cam atat  mi-a mai ramas de facut. Va las pe voi sa descoperiti singuri haosul pe care l-ati produs, va las pe voi sa imi descoperiti ranile si sa actionati pentru a le trata.

~O singura lume, o singura planeta~

Yochan Alecsander Stal